În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României si ale art. 69, 79, 135 si 136 din Legea învatamântului nr. 84/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,
Guvernul României adopta prezenta hotarâre.
ART. 1
Învatamântul postuniversitar medical si farmaceutic uman asigura
specializarea si perfectionarea personalului cu studii superioare în domeniu.
ART. 2
Formele de învatamânt postuniversitar medical si farmaceutic uman
sunt:
a) rezidentiatul;
b) specializarea pentru dobândirea unei alte specialitati;
c) doctoratul;
d) programele pentru obtinerea de competente si supraspecializari;
e) masteratul;
f) educatia medicala continua;
g) cursurile postuniversitare de perfectionare si alte forme prevazute de lege.
ART. 3
Învatamântul postuniversitar medical si farmaceutic uman este coordonat
de catre Ministerul Educatiei si Cercetarii, împreuna cu Ministerul Sanatatii
si Familiei, în conditiile legii, pe baza cerintelor de perfectionare
determinate de strategiile programelor nationale de sanatate.
ART. 4
(1) Învatamântul postuniversitar medical si farmaceutic uman se
desfasoara în institutii de învatamânt superior cu profil
medico-farmaceutic uman acreditate, în unitati sanitare acreditate si
în alte institutii prevazute de lege.
(2) Unitatile sanitare sunt acreditate în acest scop de catre Ministerul
Educatiei si Cercetarii, la propunerea Ministerului Sanatatii si Familiei, pe
baza criteriilor de competenta profesionala si a nivelului de dotare tehnico-materiala.
Procedura si criteriile de acreditare a unitatilor sanitare în care se
desfasoara rezidentiatul se stabilesc prin ordin comun al ministrului sanatatii
si familiei si al ministrului educatiei si cercetarii, la propunerea institutiilor
de învatamânt superior medical.
(3) Învatamântul postuniversitar medical si farmaceutic uman se
desfasoara conform programelor de învatamânt elaborate de institutiile
de învatamânt superior cu profil medico-farmaceutic uman acreditate,
cu avizele Ministerului Educatiei si Cercetarii si Ministerului Sanatatii si
Familiei.
ART. 5
(1) Rezidentiatul este forma de învatamânt postuniversitar specifica
în medicina, stomatologie si farmacie, prin care se asigura pregatirea
ce permite obtinerea specializarii medicale si farmaceutice, cu o durata cuprinsa
între 3 si 7 ani, în functie de specialitate.
(2) Medicii, medicii stomatologi si farmacistii care sunt admisi în rezidentiat
si desfasoara activitatile specifice acestei forme de pregatire sunt numiti
rezidenti.
(3) Continutul si durata rezidentiatului se propun de catre institutiile de
învatamânt superior cu profil medico-farmaceutic uman acreditate,
în acord cu Directivele sectoriale ale Uniunii Europene, si se aproba
prin ordin comun al ministrului educatiei si cercetarii si al ministrului sanatatii
si familiei.
(4) În vederea stabilirii numarului de locuri institutiile de învatamânt
superior cu profil medico-farmaceutic uman acreditate vor comunica în
prealabil Ministerului Sanatatii si Familiei si Ministerului Educatiei si Cercetarii,
cu minimum un an înainte de data începerii fiecarui an de pregatire
în rezidentiat, numarul de rezidenti care pot fi pregatiti în institutia
respectiva, pe fiecare specialitate, pentru anul de rezidentiat respectiv.
(5) Numarul de locuri pentru pregatirea în rezidentiat este stabilit în
fiecare an de rezidentiat, pe baza propunerilor formulate de Ministerul Sanatatii
si Familiei, cu consultarea ministerelor cu retele sanitare proprii, prin ordin
comun al ministrului educatiei si cercetarii si al ministrului sanatatii si
familiei. Numarul de locuri din teritoriu se stabileste pe baza numarului de
posturi din teritoriu, tinându-se seama de numarul specialistilor existent
în reteaua de asistenta medicala de specialitate, dinamica acestuia, evolutia
demografica, mobilitatea globala si regionala si de strategia de dezvoltare
a sistemului de sanatate.
(6) Rezidentul participa la activitati specifice în clinicile sau sectiile
unde îsi desfasoara pregatirea de specialitate, sub îndrumarea si
supravegherea directa a coordonatorilor sai din institutiile si unitatile acreditate
conform art. 4.
ART. 6
(1) Admiterea la rezidentiat se face prin concurs national organizat în
ultimul trimestru al fiecarui an de catre Ministerul Sanatatii si Familiei,
pe baza metodologiei de concurs aprobate prin ordin al ministrului sanatatii
si familiei.
(2) Conditiile de înscriere la concursul national pentru rezidentiat sunt:
- candidatul are diploma de licenta în profil medico-farmaceutic uman
sau o diploma echivalenta cu aceasta;
- candidatul este apt din punct de vedere medical (fizic si neuropsihic) pentru
exercitarea activitatii în grupa de specialitate pentru care candideaza.
(3) Rezultatele concursului national pentru rezidentiat sunt confirmate prin
ordin al ministrului sanatatii si familiei.
ART. 7
(1) Ministerul Sanatatii si Familiei si Ministerul Educatiei si Cercetarii înfiinteaza
o comisie comuna de organizare a concursului pentru rezidentiat, sub autoritatea
si responsabilitatea Ministerului Sanatatii si Familiei, abilitata sa asigure
organizarea concursului.
(2) Comisia comuna de organizare a concursului pentru rezidentiat este formata
din reprezentanti ai Ministerului Sanatatii si Familiei si reprezentanti ai
Ministerului Educatiei si Cercetarii.
(3) Componenta si numarul membrilor comisiei comune se aproba anual prin ordin
comun al ministrului educatiei si cercetarii si al ministrului sanatatii si
familiei.
ART. 8
(1) Admiterea în rezidentiat a personalului didactic încadrat pe
functii de preparator la disciplinele clinice si preclinice cu sau fara corespondent
în Nomenclatorul specialitatilor medicale si farmaceutice, competente
si supraspecializari pentru reteaua de asistenta medicala se face în situatia
îndeplinirii conditiilor de admitere la grupa sau subgrupa de specialitati
respectiva.
(2) Doctoranzii cu frecventa pot fi admisi în rezidentiat numai daca îndeplinesc
conditiile prevazute la alin. (1).
ART. 9
Pregatirea în rezidentiat se organizeaza în doua etape:
a) etapa I, de pregatire teoretica, ce are loc numai în clinici universitare,
fiind normata ca activitate de învatamânt;
b) etapa a II-a, de pregatire practica, ce are loc atât în clinici
universitare, cât si în unitati sanitare si farmaceutice de stat
sau particulare acreditate.
ART. 10
(1) Candidatii admisi la concursul national de rezidentiat sunt repartizati
de catre Ministerul Sanatatii si Familiei, pe baza propriilor optiuni, în
ordinea descrescatoare a punctajului obtinut la concurs, pentru efectuarea stagiilor
de pregatire în centre universitare sau în unitati sanitare acreditate,
în conformitate cu art. 4, în functie de propunerile institutiilor
de învatamânt superior de stat cu profil medico-farmaceutic uman
acreditate si de capacitatile de pregatire ale unitatilor sanitare.
(2) Schimbarea specialitatii în care a fost admis rezidentul este posibila
printr-un nou concurs de rezidentiat. În cazuri justificate schimbarea
se poate face numai prin ordin al ministrului sanatatii si familiei, daca solicitantul
îndeplineste conditiile minime la specializarea ceruta.
(3) Lista candidatilor repartizati în universitati, pe specialitati, se
comunica Ministerului Educatiei si Cercetarii de catre Ministerul Sanatatii
si Familiei la finalizarea concursului.
ART. 11
(1) Numarul de rezidenti pentru normarea activitatii de predare este de cel
putin 5 pe specializare. În mod exceptional, el poate coborî sub
aceasta cifra la propunerea senatului universitatii si cu aprobarea Ministerului
Educatiei si Cercetarii.
(2) Finantarea activitatii de pregatire teoretica a rezidentilor admisi pe numarul
de locuri stabilit potrivit art. 5 alin. (4), organizata de institutiile de
învatamânt superior de stat cu profil medico-farmaceutic uman, se
face din sume alocate de la bugetul Ministerului Educatiei si Cercetarii, pe
baza de contract, în conditiile prevazute la art. 171 din Legea nr. 84/1995,
republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
(3) Activitatea de predare aferenta învatamântului de rezidentiat
se cuprinde distinct în statele de functiuni ale catedrelor.
(4) Institutiile de învatamânt superior de stat cu profil medico-farmaceutic
uman acreditate, care deruleaza programe de pregatire prin rezidentiat, au obligatia
sa organizeze un departament specializat sau o structura care sa raspunda de
organizarea si calitatea activitatilor didactice pentru aceste programe.
ART. 12
(1) Rezidentiatul se finalizeaza printr-un examen care cuprinde probe teoretice
si practice, sustinute în fata unei comisii de specialisti propuse de
catre institutiile de învatamânt superior, societatile profesionale,
Colegiul Medicilor din România si Colegiul Farmacistilor din România
si numite prin ordin comun al ministrului sanatatii si familiei si al ministrului
educatiei si cercetarii.
(2) Absolventii stagiilor de rezidentiat se pot prezenta la examenul de finalizare
în primii 2 ani de la absolvire.
(3) Stagiul de rezidentiat poate fi întrerupt la solicitarea rezidentului
si cu aprobarea Ministerului Sanatatii si Familiei, în conditiile respectarii
contractului individual de munca.
(4) Dupa promovarea examenului prevazut la alin. (1) rezidentilor li se elibereaza
certificatul de medic specialist, medic stomatolog specialist si, respectiv,
de farmacist specialist, de catre Ministerul Sanatatii si Familiei.
(5) Calitatea de medic specialist sau de farmacist specialist este dovedita
de certificatul eliberat conform alin. (4).
ART. 13
(1) Diplomele, certificatele si alte documente emise de autoritatile si organismele
competente ale unui stat membru al Uniunii Europene sau din tarile din Spatiul
Economic European (S.E.E.), care atesta specializarea medicilor si stomatologilor
cetateni ai statelor membre ale Uniunii Europene si ai Spatiului Economic European
(S.E.E.) în una dintre specialitatile recunoscute de catre statele membre
ale Uniunii Europene, specialitate existenta în Nomenclatorul specialitatilor
medicale si farmaceutice, competente si supraspecializari pentru reteaua de
asistenta medicala, sunt recunoscute de Ministerul Sanatatii si Familiei ca
certificat de medic specialist, respectiv de stomatolog specialist.
(2) Farmacistii cetateni ai unui stat membru al Uniunii Europene sau ai Spatiului
Economic European (S.E.E.) îsi pot desfasura activitatea în România
pe baza diplomei de farmacist eliberate de autoritatile si organismele competente
ale unui stat membru al Uniunii Europene sau din tarile din Spatiul Economic
European (S.E.E.), echivalata de Ministerul Educatiei si Cercetarii si recunoscuta
de Ministerul Sanatatii si Familiei din România, conform legii.
(3) Stagiile de specializare efectuate în afara României, cu exceptia
statelor membre ale Uniunii Europene si ale Spatiului Economic European (S.E.E.),
se echivaleaza de catre Ministerul Sanatatii si Familiei cu stagiul de rezidentiat
prevazut de legislatia din România, daca pentru specializarea respectiva
durata si programele de studiu sunt echivalente. Certificatele de medic, de
stomatolog si, respectiv, de farmacist specialist se obtin în acest caz
dupa promovarea examenului de specialitate în România.
ART. 14
(1) Pregatirea prin rezidentiat se poate face si cu taxa, atât de catre
cetatenii români, cât si de catre cetatenii straini, în afara
locurilor care se sustin de la bugetul de stat, stabilite conform art. 5 alin.
(4).
(2) Numarul locurilor cu taxa se stabileste anual, pe specialitati, la propunerea
senatelor universitare, si se aproba prin ordin comun al ministrului sanatatii
si familiei si al ministrului educatiei si cercetarii.
ART. 15
Masteratul si doctoratul se desfasoara conform legii.
ART. 16
(1) A doua specialitate se poate obtine, numai în regim cu taxa:
a) prin sustinerea unui nou concurs national pentru rezidentiat si cu parcurgerea
programei de pregatire, daca specialitatea nu este înrudita cu prima specialitate
pentru care solicitantul are certificat;
b) fara sustinerea concursului national pentru rezidentiat, dar cu parcurgerea
integrala a stagiului de pregatire, daca specialitatea este înrudita cu
cea pentru care solicitantul are certificat, cu aprobarea Ministerului Sanatatii
si Familiei si a Ministerului Educatiei si Cercetarii.
(2) Lista specialitatilor înrudite se stabileste de catre Ministerul Sanatatii
si Familiei si Ministerul Educatiei si Cercetarii, prin ordin comun, pe baza
Nomenclatorului specialitatilor medicale si farmaceutice, competente si supraspecializari
pentru reteaua de asistenta medicala.
ART. 17
(1) Competenta reprezinta o forma de pregatire postuniversitara în domenii
tehnice, diagnostice sau terapeutice, complementare unor specialitati medico-farmaceutice.
(2) Supraspecializarea reprezinta o forma de instruire postuniversitara suplimentara,
aprofundata, în domenii conexe specialitatii de baza, si se obtine numai
de catre medicii specialisti sau primari dupa efectuarea unui program de pregatire
aprobat de Ministerul Sanatatii si Familiei si dupa promovarea examenului final.
(3) Competentele sau supraspecializarile aferente fiecarei specialitati medico-farmaceutice
sunt stabilite de Ministerul Sanatatii si Familiei si sunt cuprinse în
Nomenclatorul specialitatilor medicale si farmaceutice, competente si supraspecializari
pentru reteaua de asistenta medicala. Durata si continutul programelor de pregatire
pentru obtinerea de competente sau supraspecializari sunt aprobate de catre
Ministerul Sanatatii si Familiei la propunerea institutiilor de învatamânt
superior de stat cu profil medico-farmaceutic uman acreditate.
ART. 18
Programele de pregatire în vederea dobândirii de competente si supraspecializari
se organizeaza de catre Ministerul Sanatatii si Familiei, prin institutiile
de învatamânt superior cu profil medico-farmaceutic uman acreditate,
care organizeaza si examenele de obtinere a competentelor sau supraspecializarilor
si elibereaza certificatele de absolvire.
ART. 19
Competentele si supraspecializarile obtinute în strainatate pot fi recunoscute
de Ministerul Sanatatii si Familiei.
ART. 20
(1) Educatia medicala continua cuprinde totalitatea activitatilor de pregatire
teoretica si/sau practica destinate personalului care lucreaza în domeniul
medical si farmaceutic uman, în vederea dobândirii/îmbunatatirii
nivelului de cunostinte, abilitati si aptitudini necesare cresterii calitatii
asistentei medicale si nivelului de performanta în domeniul respectiv.
(2) Educatia medicala continua este organizata de catre Colegiul Medicilor din
România, Colegiul Farmacistilor din România, Academia de Stiinte
Medicale în colaborare cu institutii de învatamânt superior
acreditate si este coordonata de Ministerul Sanatatii si Familiei.
(3) Programele nationale de educatie medicala continua sunt avizate de Ministerul
Sanatatii si Familiei.
ART. 21
(1) Învatamântul superior universitar si postuniversitar medico-farmaceutic
uman se desfasoara în spitale, institute, centre de diagnostic si tratament,
în sectii cu paturi, în laboratoare si în cabinete. Clinicile
universitare sunt sectii clinice de spital în care sunt organizate catedre
sau discipline universitare.
(2) Învatamântul farmaceutic se desfasoara în clinici, laboratoare,
farmacii publice sau de spital si în unitati de cercetare si/sau productie
de medicamente, agreate de institutiile de învatamânt superior.
(3) Unitatile clinice universitare se înfiinteaza, la propunerea institutiei
de învatamânt superior, prin ordin comun al ministrului educatiei
si cercetarii si al ministrului sanatatii si familiei. Într-o unitate
clinica universitara activitatea de învatamânt este sustinuta de
o singura institutie de învatamânt superior sau, dupa caz, de o
singura facultate cu profil medico-farmaceutic uman.
(4) Desfiintarea unei unitati clinice universitare se poate face numai prin
ordin comun al ministrului sanatatii si familiei si al ministrului educatiei
si cercetarii, la propunerea institutiei de învatamânt superior.
(5) Într-o unitate clinica universitara întreaga activitate de învatamânt,
asistenta medicala si cercetare stiintifica este condusa de seful clinicii.
(6) Pozitia de sef de clinica se ocupa de cadrele didactice universitare cu
cel mai înalt grad universitar, pe baza hotarârii senatului universitatii.
Seful de clinica poate fi numit sef de sectie/sef de laborator, la propunerea
senatului universitatii, prin ordin al ministrului sanatatii si familiei.
ART. 22
Medicii si farmacistii cu functie didactica din unitatile clinice universitare,
salariati ai institutiei de învatamânt superior cu profil medico-farmaceutic
uman, pot primi din partea unitatii sanitare în care îsi desfasoara
activitatea integrata clinic o indemnizatie de activitate clinica reprezentând
cel putin echivalentul unei jumatati de norma corespunzatoare gradului profesional
în care sunt confirmati prin ordin al ministrului sanatatii si familiei,
pentru activitatea de asistenta medicala, respectiv farmaceutica, cu exceptia
rezidentilor.
ART. 23
Institutiile de învatamânt superior cu profil medico-farmaceutic
uman vor dimensiona formatiile de studiu astfel încât numarul de
studenti si rezidenti care activeaza concomitent într-o unitate clinica
universitara sa fie corelat cu capacitatea de acordare a asistentei medicale.
ART. 24
(1) Spatiile din spitale vor fi folosite pentru învatamânt universitar
si postuniversitar acreditat de stat, fara plata. Institutiile de învatamânt
superior particular care au specializari cu profil medico-farmaceutic uman pot
încheia contracte de închiriere, cu aprobarea ministrului sanatatii
si familiei, conform legislatiei în vigoare.
(2) Dotarile din spitale, indiferent de provenienta, sunt folosite fara plata
si pentru procesul de învatamânt de stat acreditat, cu profil medico-farmaceutic
uman.
ART. 25
(1) Cursurile postuniversitare de perfectionare sunt organizate de institutiile
de învatamânt superior cu profil medico-farmaceutic uman acreditate,
cu consultarea Ministerului Sanatatii si Familiei, a Colegiului Medicilor din
România, respectiv a Colegiului Farmacistilor din România.
(2) Pregatirea, durata si continutul programelor se stabilesc de catre institutiile
de învatamânt superior cu profil medico-farmaceutic uman acreditate,
în cadrul unui program national coordonat de Ministerul Sanatatii si Familiei,
cu avizul Colegiului Medicilor din România, respectiv al Colegiului Farmacistilor
din România.
ART. 26
(1) Taxele de instruire pentru formele de pregatire profesionala - rezidentiat
cu taxa, competente, supraspecializari, cursuri postuniversitare, educatie medicala
continua - sunt suportate de catre beneficiari sau angajatorii acestora.
(2) Taxele de instruire prevazute la alin. (1) se constituie ca venituri proprii
extrabugetare, se propun si se aproba de catre institutiile organizatoare.
(3) Coordonarea activitatii de pregatire postuniversitara se face de catre Centrul
National de Perfectionare Postuniversitara a Medicilor, Farmacistilor, Altui
Personal cu Studii Superioare si Asistentilor Medicali, înfiintat prin
Hotarârea Guvernului nr. 537/2002 pentru modificarea si completarea Hotarârii
Guvernului nr. 22/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Sanatatii
si Familiei si pentru înfiintarea Centrului National de Perfectionare
Postuniversitara a Medicilor, Farmacistilor, Altui Personal cu Studii Superioare
si Asistentilor Medicali.
ART. 27
În termen de 60 de zile de la data intrarii în vigoare a prezentei
hotarâri Ministerul Educatiei si Cercetarii si Ministerul Sanatatii si
Familiei vor elabora si vor aproba prin ordin comun metodologia de aplicare
a prezentei hotarâri.
ART. 28
Prevederile prezentei hotarâri se aplica tuturor unitatilor medico-sanitare
cu activitate structurata de învatamânt universitar si postuniversitar
medical si farmaceutic uman.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NASTASE
Contrasemneaza:
Ministrul educatiei si cercetarii,
Ecaterina Andronescu
Ministrul sanatatii si familiei,
Daniela Bartos
Ministrul muncii si solidaritatii sociale,
Marian Sârbu
Ministrul finantelor publice,
Mihai Nicolae Tanasescu
---------------